Ce este inteligenţa?

Până acum psihologia încă nu a înaintat o definiţie completă inteligenţei. Există mai multe definiţii care se completează reciproc, nici una din ele fiind acceptate unanim, şi majoritatea nu fac decât să enumere ce cuprinde inteligenţa.

Putem spune că inteligenţa este un sistem complex de abilităţi mintale ca: înţelegerea, raţionamentul, învăţarea, rezolvarea de probleme etc.

• Caracteristic inteligenţei este gândirea critică - adică toată informaţia cu care interacţionăm, să treacă mai întâi o analiză, să verificăm credibilitatea sursei, să vedem dacă părţile componente ale acelei informaţii sunt legate logic. Însă atenţie, căci gândirea critică nu înseamnă scepticism. Să fii sceptic înseamnă să nu crezi, sau mai degrabă să nu ai incredere în nimic/nimeni. Un om sceptic uneori nu dă crezare nici dacă îi sunt prezentate argumente solide. Scepticismul ţine mai mult de incapabilitatea unui om de a avea încredere în cei din jur, şi ţine mai puţin de raţionament.
• O altă caracteristică a inteligenţei este gradul înalt de comprehensiune - adică înţelegere profundă, să înţelegi principiul după care e construit un scaun şi nu doar cunoaşterea acţiunilor necesare construcţiei acelui scaun. Înţelegând principiul, un om inteligent va putea aplica acel principiu la rezolvarea altor probleme, aşa cum ar fi construirea unor schele, unui schelet de avion sau chiar un excavator. O cunoaştere superficială nu-i va permite omului decât să construiască un alt scaun, el cunoaşte acţiunile şi le poate reproduce.
• Dar nu putem vorbi despre inteligenţă fără a menţiona abilitatea de a rezolva probleme. După o colectare corectă de date urmează manipularea cu aceste date. Mai toate problemele cu care ne confruntăm zilnic au o varietate de soluţii, şi noi alegem soluţia care o considerăm cea mai bună. Cu cât mai înalt nivelul de inteligenţă, cu atât mai bune sunt soluţiile.
• Iar despre capacitatea de a evita problemele am auzit toţi - cel deştept rezolvă problemele iar cel înţelept evită problemele. Inteligenţa permite să prevedem rezultatul unor acţiuni, inteligenţa superioară permite să prevedem serii întregi de acţiuni sau evenimente. Iată de ce tuturor le sunt pe plac oamenii inteligenţi, pentru că ei au o capacitate bună de rezolvare de probleme, şi de la ei pot învăţa modalităţi noi de soluţionare a problemelor proprii. Şi iată de ce oamenii geniali sunt plictisitori pentru majoritatea, fiindcă capacitatea lor de prevedere/prevenire a situaţiilor problematice le lipseşte viaţa de dramatism, ei au prea puţine în comun cu societatea. Faust prezintă interes pentru că are probleme "lumeşti", este în căutarea unei soluţii pe care o găseşte spre final. Însă ce poate fi interesant despre un geniu care rezolvă problemele până la apariţia lor, îşi petrece viaţa izolat de restul oamenilor, iar drama vieţii lui cade înafara spectrului percepţiei celorlalţi.

(la aceaste caracterisitici voi reveni mai târziu fiindcă este un subiect de analiză foarte interesant)

Cu toate că definirea inteligenţei ar putea umple un spaţiu mult mai mare, mă voi opri aici. În următoarele postări voi încerca să completez definirea inteligenţei, această vastă sferă a personalităţii care se poate dezvolta atât de diferit...