Care este rata inteligenţei?

Datorită lui Gauss putem spune cu aproximaţie câţi genii avem pe Terra sau în Moldova. Dar mai întâi de toate să vedem cum funcţionează testul de inteligenţă.

Odată cu dezvoltarea psihologiei ca ştiinţă, au apărut şi tehnici mai bune de măsurare şi clasificare a inteligenţei. Toţi ştim de IQ (engl.=coeficient de inteligenţă).Dar cum se ajunge la acest coeficient?

1. Se elaborează un test cu probe de diferită dificultate.

2. Se aplică testul unui eşantion ce ar reprezenta populaţia unei ţări(toate vârstele, de obicei 16+, copii fiind testaţi aparte).

3. Media rezultatelor pentru fiecare vârstă va fi echivalentul a unui IQ de 100(pentru vârsta respectivă).

4. Coeficientul de inteligenţă a unui individ se calculează astfel:

IQ=vârsta mintală/vârsta cronologică x 100

Deci dacă la vârsta de 20 ai inteligenţa unui om de 22 ani, înseamnă că ai un IQ de 110, cu alte cuvinte ritmul tău de dezvoltare e cu 10% mai rapid decât media.

În ultimii ani, după ce s-au înregistrat rezultate exagerate la unele teste de inteligenţă(aproape 200 şi peste 200), testele au fost modernizate. Acum sunt mai exacte şi putem şti chiar câţi oameni mai au acelaşi IQ, câţi au un coeficient mai mic, şi câţi îl au mai mare.

Deci revenim la Gauss, iar mai exact la Distribuţia Gaussiană(normală). Conform acestei teorii toate variabilele tind să se concentreze în jurul unei valori. Adică orice am măsura, dacă avem de-a face cu cifre destul de mari, ar trebui să poată fi reprezentat grafic sub forma unui clopot(curba lui Gauss).

În graficul de mai jos vedem distribuţia în funcţie de coeficientul de inteligenţă.

Pentru o mai bună înţelegere a graficului, vă prezint următoarele informaţii:

50% a populaţiei cad în intervalul unui IQ de 90-110

70% a populaţiei cad în intervalul unui IQ de 85-115

95% a populaţiei cad în intervalul unui IQ de 70-130

99.5% a populaţiei cad în intervalul unui IQ de 60-140

IQ sub 70 - retardat mintal

70-89 - deficienţă intelectuală

90-109 - inteligenţă normală

110-119 - inteligenţă înaltă

120-139 - inteligenţă foarte înaltă

IQ peste 140 - geniu/aproape geniu

Şi acum partea cea mai interesantă:

1 din 4 are un IQ de 110(sau 90)

1 din 9 are un IQ de 120(sau 80)

1 din 33 are un IQ de 130(sau 70)

1 din 161 are un IQ de 140(sau 60)

1 din 1,125 are un IQ de 150(sau 50)

1 din 11,307 are un IQ de 160(sau 40)

1 din 164,571 are un IQ de 170(sau 30)

1 din 3,483,046 are un IQ de 180(sau 20)

1 din 107,519,234 are un IQ de 190(sau 10)

1 din 4,852,159,346 are un IQ de 200(sau 0)

P.S. după acest articol, imaginea cu pătrăţele începe să capete sens, nu?

Ce este inteligenţa?

Până acum psihologia încă nu a înaintat o definiţie completă inteligenţei. Există mai multe definiţii care se completează reciproc, nici una din ele fiind acceptate unanim, şi majoritatea nu fac decât să enumere ce cuprinde inteligenţa.

Putem spune că inteligenţa este un sistem complex de abilităţi mintale ca: înţelegerea, raţionamentul, învăţarea, rezolvarea de probleme etc.

• Caracteristic inteligenţei este gândirea critică - adică toată informaţia cu care interacţionăm, să treacă mai întâi o analiză, să verificăm credibilitatea sursei, să vedem dacă părţile componente ale acelei informaţii sunt legate logic. Însă atenţie, căci gândirea critică nu înseamnă scepticism. Să fii sceptic înseamnă să nu crezi, sau mai degrabă să nu ai incredere în nimic/nimeni. Un om sceptic uneori nu dă crezare nici dacă îi sunt prezentate argumente solide. Scepticismul ţine mai mult de incapabilitatea unui om de a avea încredere în cei din jur, şi ţine mai puţin de raţionament.
• O altă caracteristică a inteligenţei este gradul înalt de comprehensiune - adică înţelegere profundă, să înţelegi principiul după care e construit un scaun şi nu doar cunoaşterea acţiunilor necesare construcţiei acelui scaun. Înţelegând principiul, un om inteligent va putea aplica acel principiu la rezolvarea altor probleme, aşa cum ar fi construirea unor schele, unui schelet de avion sau chiar un excavator. O cunoaştere superficială nu-i va permite omului decât să construiască un alt scaun, el cunoaşte acţiunile şi le poate reproduce.
• Dar nu putem vorbi despre inteligenţă fără a menţiona abilitatea de a rezolva probleme. După o colectare corectă de date urmează manipularea cu aceste date. Mai toate problemele cu care ne confruntăm zilnic au o varietate de soluţii, şi noi alegem soluţia care o considerăm cea mai bună. Cu cât mai înalt nivelul de inteligenţă, cu atât mai bune sunt soluţiile.
• Iar despre capacitatea de a evita problemele am auzit toţi - cel deştept rezolvă problemele iar cel înţelept evită problemele. Inteligenţa permite să prevedem rezultatul unor acţiuni, inteligenţa superioară permite să prevedem serii întregi de acţiuni sau evenimente. Iată de ce tuturor le sunt pe plac oamenii inteligenţi, pentru că ei au o capacitate bună de rezolvare de probleme, şi de la ei pot învăţa modalităţi noi de soluţionare a problemelor proprii. Şi iată de ce oamenii geniali sunt plictisitori pentru majoritatea, fiindcă capacitatea lor de prevedere/prevenire a situaţiilor problematice le lipseşte viaţa de dramatism, ei au prea puţine în comun cu societatea. Faust prezintă interes pentru că are probleme "lumeşti", este în căutarea unei soluţii pe care o găseşte spre final. Însă ce poate fi interesant despre un geniu care rezolvă problemele până la apariţia lor, îşi petrece viaţa izolat de restul oamenilor, iar drama vieţii lui cade înafara spectrului percepţiei celorlalţi.

(la aceaste caracterisitici voi reveni mai târziu fiindcă este un subiect de analiză foarte interesant)

Cu toate că definirea inteligenţei ar putea umple un spaţiu mult mai mare, mă voi opri aici. În următoarele postări voi încerca să completez definirea inteligenţei, această vastă sferă a personalităţii care se poate dezvolta atât de diferit...

De ce?

Cauză - efect. Totul ce se întâmplă are un motiv. Necunoaşterea motivului nu e o scuză pentru răspunsurile dogmatice. "Nu ştiu" este un răspuns mult mai bun decât un răspuns dogmatic. Acesta e motivul pentru care Socrate la timpul lui avea cele mai bune răspunsuri.

Iată că eu am un scop. Vreau să definesc inteligenţa, să o promovez, iar mai apoi să văd cum se descurcă un om cu adevărat inteligent în Moldova şi cu ce poate fi ajutat pentru a-şi utiliza mai eficient resursele intelectuale. Aceste acţiuni vor fi "cauza", iar "efectul", sper, va fi cel aşteptat, şi anume o contribuţie semnificativă în viaţa oamenilor inteligenţi.

"De ce"-ul meu:
consider că inteligenţa este subestimată în raport cu alte calităţi umane, ba mai mult, este greşit percepută. Adesea se confundă termenul de inteligent(deştept) cu alte trăsături de caracter: ambiţios, sârguincios, harnic, încrezut etc.

Deci urmează să utilizăm resursele noastre intelectuale pentru a înţelege mai bine inteligenţa, şi întrun final s-o respectăm mai mult, pentru că anume mulţumită inteligenţei avem acum ocazia să comunicăm prin intermediul internetului, să ne plimbăm cu bicicleta, să ne bucurăm de o societate organizată sau chiar să bem o băutură răcoritoare cu gheaţă în mijlocul pustiului.