Raţionalitate

Inteligenţa ne ajută să înţelegem mai bine, să luăm decizii mai bune, să avem mai mult succes în viaţă şi tot aşa... Inteligenţa e pusă în funcţie atunci când gândim, deci o acţiune conştientă, orientată. Cu toate acestea, chiar şi cei mai inteligenţi oameni se întâmplă să spună tâmpenii sau să facă greşeli.
De ce un om inteligent nu a luat decizia corectă atunci când resursele sale intelectuale îi permiteau să găsească cu uşurinţă calea cea mai bună? - Pentru că nu a fost raţional(din lipsă de motivaţie).
Suntem raţionali atunci când luăm decizia conştient, după ce am analizat situaţia şi soluţiile alternative. Nu suntem raţionali când luăm decizia instinctiv. Asta nu înseamnă neapărat că decizia e rea. Evoluţia a avut grijă să dezvolte în noi doar caracteristicile pozitive. Nu suntem raţionali când acţionăm din reflex(condiţionat sau necondiţionat), când aplicăm nişte comportamente dobândite sau când luăm instant decizii cu motivaţii din sfera emoţională. De multe ori argumentul ăstor decizii este pentru că "îmi place", pentru că "aşa vreau", sau "nu ştiu de ce, dar aşa trebuie". Având în vedere că resursele energetice totuşi sunt limitate la om, astfel de decizii iraţionale ne economisesc multă energie pentru lucruri mai importante.
Ca exemplu poate servi alegerea culorii pereţilor în dormitor. Instinctiv am putea alege în timp scurt prima culoare care ne-a plăcut şi care ne-ar satisface, sau, am putea să fim raţionali şi să ne gândim care culoare ar avea un efect mai calmant asupra psihicului, cum se va combina cu mobila, câtă lumină va reflecta(din motive de economie a energiei electrice)... deci, cam la ce se gândeşte un designer de interior. Rezultatul final poate fi acelaşi sau diferit şi nu neapărat unul mai bun(sau semnificativ mai bun) ca celălalt. Totul depinde de personalitate şi de câtă energie dispune pentru raţionalitate.

Mai jos vă prezint un experiment foarte popular în care copiilor de aproximativ 4 ani li se pune în faţă o bezea şi li se promite încă una dacă mai aşteaptă 20 minute fără să o mănânce pe prima.

După cum vedem, unii reuşeau să reziste tentaţiei, alţii nu. Cercetătorii au continuat să urmărească evoluţia copiilor până în perioada adolescenţei şi au observat că copiii care au aşteptat cele 20 minute pentru a primi şi cea de a doua bezea, erau mai abili şi aveau succese mai mari la şcoală.

Întradevăr cu cât omul e mai inteligent, cu atât e mai raţional. Cei mai strălucitori dintre savanţi sunt atât de raţionali, că par a fi nişte invalizi emoţionali pentru restul oamenilor. Ei văd şi în cele mai frumoase lucruri doar nişte formule, legităţi şi principii, iar viaţa şi-o dedică descoperirii altor formule, doar nişte simboluri înşirate pe foaie... Destul de plictisitor, nu? Păi pentru ei asta e cel mai interesant lucru posibil şi le crează nopţi de nesomn cam toată viaţa. Unul din ei a fost o dată întrebat dacă vede formule chiar şi în picturile lui Monet, întrun peisaj pitoresc cu cascade sau un răsărit de soare; el a răspuns: "Da". I-ar fi plăcut şi lui să vadă natura cu ochi normali, să trăiască şi el aceste emoţii, însă el are alte surse de bucurie. 

În situaţii ordinare, majoritatea iau deciziile instinctiv. Însă când se schimbă anturajul sau se confruntă cu probleme de tip nou, stresul epuizează cea mai mare parte a energiei. Amintiţi-vă de prima zi întro clasă nouă la şcoală, sau prima zi de lucru, sau un examen/interviu(atunci când chibzuiţi fiecare cuvânt rostit).
De regulă, omul nu este o fiinţă raţională. Viaţa noastră urmează calea deciziilor noastre, iar deciziile sunt orientate de către motivaţie, iar motivaţia este determinată de necesităţi simţite prin intermediul sferei emoţionale, şi toate acestea se rezumă la hormoni care ne controlează în totalitate organizmul... în rezultat nu ne deosebim prea mult de cimpanzei.

Aici aş pune un link spre un film BBC în care se vorbeşte despre rolul hormonilor în viaţa noastră, un rol mai important decât aţi fi crezut până la vizionarea filmului. Din păcate nu găsesc filmul; e posibil să fie un episod din seria "BBC - human body", dar poate e un proiect aparte. Voi face update când dau de el.

Inteligenţa cumulativă

De la câteva mii de indivizi existenţi pe toată suprafaţa pământului, am ajuns astăzi la miliarde. În ultimul secol, noi, oamenii, am produs pe Terra mai multe schimbări decât s-au produs în alte zeci sau chiar sute de milenii înainte de boom-urile tehnologice. De la primul avion controlabil, cu motor, până la primul zbor în spaţiu au trecut doar câteva decenii. Nici internetului nu i-a luat mult să împânzească planeta. Conform Dr. Michio Kaku, generaţia noastră, copiii şi nepoţii, suntem norocoşii să trăim cel mai important secol al omenirii, suntem pe cale să devenim "civilizaţie de tip unu"(planetară).

Am devenit a naibii de inteligenţi, nu?

Păi... şi da şi nu... dar mai mult nu.

De ce nu? Cercetările au arătat că omul de astăzi nu are premise genetice mai favorabile pentru dezvoltarea intelectuală decât ar fi avut predecesorii noştri acum 10,000 ani.

Întradevăr, societatea noastră acum e mai avansata, avem mai multe cunoştinţe despre natură, univers, putem explica mai multe fenomene. Însă cum am precizat şi în postarea anterioară, inteligenţa ţine mai mult de capacitatea de a inţelege si nu de cunoştinţele propriu-zise. Un copil născut acum 10,000 ani, probabil, nu s-ar descurca mai rău la o şcoală din prezent decât un copil cu performanţe medii născut in zilele noastre.

De ce da? Pentru că dezvoltarea optimă a inteligenţei unui individ necesită satisfacerea anumitor condiţii cum ar fi educaţia, nutriţia corectă, somn (si multe altele, voi reveni la acest subiect), si aceste condiţii sunt mai bine satisfăcute astăzi decât câteva milenii în urmă. La nivel global, se observă o creştere constantă a coeficientului de inteligenţă, motiv pentru care testele de inteligenţă sunt ocazional reajustate. Acest fenomen este cunoscut ca Flynn effect.

În concluzie: În ultimele milenii, progresul intelectual al civilizaţiei noastre ţine de ontogeneză şi nu de filogeneză.

Şi totuşi cum am ajuns atât de departe dacă de 10 milenii genele care răspund de inteligenţa noastră nu ne oferă premise mai bune(mutaţii pozitive)? - Pentru că civilizaţia noastră are inteligenţă cumulativă. Creaţiile minţii umane sunt înregistrate şi disponibile. Urmatoarea generaţie de oameni de stiinţă îşi aduce aportul la realizările precedentei generaţii. Ce a fost inventat o dată, de un singur om, devine accesibil pentru restul, pentru totdeauna. Unul inventează şi miliarde utilizează. E destul ca un geniu să facă un pas mare în dezvoltarea unui domeniu ştiinţific ca întreaga societate să progreseze, cu toate că majoritatea nici n-ar înţelege cum s-a produs acel pas.

Dezvoltarea civilizaţiei noastre este dependentă de inteligenţa cumulativă, iar inteligenţa cumulativă este mai eficientă când procesul de transmitere şi procesul de stocare a informaţiei este mai eficient. Tiparul masiv, telefonul, radio, mai târziu televiziunea, au făcut accesibile unei mai largi populaţii informaţia, astfel creşte numărul de potenţiali oameni de ştiinţă capabili sa aducă contribuţii semnificative în domeniul respectiv. Iar astăzi, datorită internetului, orice informaţie poate avea sute de milioane de accesări în mai puţin de o zi. Orice descoperire a unei şcoli este imediat analizată de celelalte şcoli în diferite ţări, pe când acum câteva secole, oamenii străbăteau sute şi mii de kilometri(cu carul/corabia) până la o bibliotecă valoroasă.

...internetul este ca peştişorul de aur, îţi dă ce-i ceri: joc, film, socializare, carte...

tu hotărăşti ce sferă a personalităţii îţi dezvolţi.

Care este rata inteligenţei?

Datorită lui Gauss putem spune cu aproximaţie câţi genii avem pe Terra sau în Moldova. Dar mai întâi de toate să vedem cum funcţionează testul de inteligenţă.

Odată cu dezvoltarea psihologiei ca ştiinţă, au apărut şi tehnici mai bune de măsurare şi clasificare a inteligenţei. Toţi ştim de IQ (engl.=coeficient de inteligenţă).Dar cum se ajunge la acest coeficient?

1. Se elaborează un test cu probe de diferită dificultate.

2. Se aplică testul unui eşantion ce ar reprezenta populaţia unei ţări(toate vârstele, de obicei 16+, copii fiind testaţi aparte).

3. Media rezultatelor pentru fiecare vârstă va fi echivalentul a unui IQ de 100(pentru vârsta respectivă).

4. Coeficientul de inteligenţă a unui individ se calculează astfel:

IQ=vârsta mintală/vârsta cronologică x 100

Deci dacă la vârsta de 20 ai inteligenţa unui om de 22 ani, înseamnă că ai un IQ de 110, cu alte cuvinte ritmul tău de dezvoltare e cu 10% mai rapid decât media.

În ultimii ani, după ce s-au înregistrat rezultate exagerate la unele teste de inteligenţă(aproape 200 şi peste 200), testele au fost modernizate. Acum sunt mai exacte şi putem şti chiar câţi oameni mai au acelaşi IQ, câţi au un coeficient mai mic, şi câţi îl au mai mare.

Deci revenim la Gauss, iar mai exact la Distribuţia Gaussiană(normală). Conform acestei teorii toate variabilele tind să se concentreze în jurul unei valori. Adică orice am măsura, dacă avem de-a face cu cifre destul de mari, ar trebui să poată fi reprezentat grafic sub forma unui clopot(curba lui Gauss).

În graficul de mai jos vedem distribuţia în funcţie de coeficientul de inteligenţă.

Pentru o mai bună înţelegere a graficului, vă prezint următoarele informaţii:

50% a populaţiei cad în intervalul unui IQ de 90-110

70% a populaţiei cad în intervalul unui IQ de 85-115

95% a populaţiei cad în intervalul unui IQ de 70-130

99.5% a populaţiei cad în intervalul unui IQ de 60-140

IQ sub 70 - retardat mintal

70-89 - deficienţă intelectuală

90-109 - inteligenţă normală

110-119 - inteligenţă înaltă

120-139 - inteligenţă foarte înaltă

IQ peste 140 - geniu/aproape geniu

Şi acum partea cea mai interesantă:

1 din 4 are un IQ de 110(sau 90)

1 din 9 are un IQ de 120(sau 80)

1 din 33 are un IQ de 130(sau 70)

1 din 161 are un IQ de 140(sau 60)

1 din 1,125 are un IQ de 150(sau 50)

1 din 11,307 are un IQ de 160(sau 40)

1 din 164,571 are un IQ de 170(sau 30)

1 din 3,483,046 are un IQ de 180(sau 20)

1 din 107,519,234 are un IQ de 190(sau 10)

1 din 4,852,159,346 are un IQ de 200(sau 0)

P.S. după acest articol, imaginea cu pătrăţele începe să capete sens, nu?

Ce este inteligenţa?

Până acum psihologia încă nu a înaintat o definiţie completă inteligenţei. Există mai multe definiţii care se completează reciproc, nici una din ele fiind acceptate unanim, şi majoritatea nu fac decât să enumere ce cuprinde inteligenţa.

Putem spune că inteligenţa este un sistem complex de abilităţi mintale ca: înţelegerea, raţionamentul, învăţarea, rezolvarea de probleme etc.

• Caracteristic inteligenţei este gândirea critică - adică toată informaţia cu care interacţionăm, să treacă mai întâi o analiză, să verificăm credibilitatea sursei, să vedem dacă părţile componente ale acelei informaţii sunt legate logic. Însă atenţie, căci gândirea critică nu înseamnă scepticism. Să fii sceptic înseamnă să nu crezi, sau mai degrabă să nu ai incredere în nimic/nimeni. Un om sceptic uneori nu dă crezare nici dacă îi sunt prezentate argumente solide. Scepticismul ţine mai mult de incapabilitatea unui om de a avea încredere în cei din jur, şi ţine mai puţin de raţionament.
• O altă caracteristică a inteligenţei este gradul înalt de comprehensiune - adică înţelegere profundă, să înţelegi principiul după care e construit un scaun şi nu doar cunoaşterea acţiunilor necesare construcţiei acelui scaun. Înţelegând principiul, un om inteligent va putea aplica acel principiu la rezolvarea altor probleme, aşa cum ar fi construirea unor schele, unui schelet de avion sau chiar un excavator. O cunoaştere superficială nu-i va permite omului decât să construiască un alt scaun, el cunoaşte acţiunile şi le poate reproduce.
• Dar nu putem vorbi despre inteligenţă fără a menţiona abilitatea de a rezolva probleme. După o colectare corectă de date urmează manipularea cu aceste date. Mai toate problemele cu care ne confruntăm zilnic au o varietate de soluţii, şi noi alegem soluţia care o considerăm cea mai bună. Cu cât mai înalt nivelul de inteligenţă, cu atât mai bune sunt soluţiile.
• Iar despre capacitatea de a evita problemele am auzit toţi - cel deştept rezolvă problemele iar cel înţelept evită problemele. Inteligenţa permite să prevedem rezultatul unor acţiuni, inteligenţa superioară permite să prevedem serii întregi de acţiuni sau evenimente. Iată de ce tuturor le sunt pe plac oamenii inteligenţi, pentru că ei au o capacitate bună de rezolvare de probleme, şi de la ei pot învăţa modalităţi noi de soluţionare a problemelor proprii. Şi iată de ce oamenii geniali sunt plictisitori pentru majoritatea, fiindcă capacitatea lor de prevedere/prevenire a situaţiilor problematice le lipseşte viaţa de dramatism, ei au prea puţine în comun cu societatea. Faust prezintă interes pentru că are probleme "lumeşti", este în căutarea unei soluţii pe care o găseşte spre final. Însă ce poate fi interesant despre un geniu care rezolvă problemele până la apariţia lor, îşi petrece viaţa izolat de restul oamenilor, iar drama vieţii lui cade înafara spectrului percepţiei celorlalţi.

(la aceaste caracterisitici voi reveni mai târziu fiindcă este un subiect de analiză foarte interesant)

Cu toate că definirea inteligenţei ar putea umple un spaţiu mult mai mare, mă voi opri aici. În următoarele postări voi încerca să completez definirea inteligenţei, această vastă sferă a personalităţii care se poate dezvolta atât de diferit...

De ce?

Cauză - efect. Totul ce se întâmplă are un motiv. Necunoaşterea motivului nu e o scuză pentru răspunsurile dogmatice. "Nu ştiu" este un răspuns mult mai bun decât un răspuns dogmatic. Acesta e motivul pentru care Socrate la timpul lui avea cele mai bune răspunsuri.

Iată că eu am un scop. Vreau să definesc inteligenţa, să o promovez, iar mai apoi să văd cum se descurcă un om cu adevărat inteligent în Moldova şi cu ce poate fi ajutat pentru a-şi utiliza mai eficient resursele intelectuale. Aceste acţiuni vor fi "cauza", iar "efectul", sper, va fi cel aşteptat, şi anume o contribuţie semnificativă în viaţa oamenilor inteligenţi.

"De ce"-ul meu:
consider că inteligenţa este subestimată în raport cu alte calităţi umane, ba mai mult, este greşit percepută. Adesea se confundă termenul de inteligent(deştept) cu alte trăsături de caracter: ambiţios, sârguincios, harnic, încrezut etc.

Deci urmează să utilizăm resursele noastre intelectuale pentru a înţelege mai bine inteligenţa, şi întrun final s-o respectăm mai mult, pentru că anume mulţumită inteligenţei avem acum ocazia să comunicăm prin intermediul internetului, să ne plimbăm cu bicicleta, să ne bucurăm de o societate organizată sau chiar să bem o băutură răcoritoare cu gheaţă în mijlocul pustiului.